Sare pe rana.

[Cresseda E d'Guillaume]

• Îl privi de sus, pentru prima oară, nemaipăsându-i că era mai mare şi chestia asta l-ar fi făcut să nu-i mai vorbească. Se ridică din pat, cu greu, dar totuşi o făcu, iar apoi se opri în faţa lui, deşi tremura.
  -Te vreau rece şi dur? Înseamnă că eşti mai prost decât pari! Eşti orb şi egoist. Cum ai vrea să am încredere în tine, când tu faci ce faci, şi o spulberi de parcă ar fi ceva neînsemnat? ţipă la rându-i şi îl privi furioasă în ochi.
  
  Se clătină pe picioare, dar nu se aşeză. Nu mai voia să pară doar o fetiţă patetică în faţa lui.
  -M-am săturat de tine şi de comportamentul tău. Crezi că ai o scuză pentru a te comporta aşa, dar îţi spun eu că până şi Isseult, care poate fi o scorpie crudă, mai se comportă uneori ca un om, adăugă şi îşi şterse lacrimile, apoi se întoarse cu spatele la el, luându-şi geaca ce era aruncată pe spătarul patului.
  
  Trecu pe lângă acesta, şchiopătând. Niciodată nu lăsase o rană să o doboare, şi nici de această dată nu se va întâmpla asta.
  -Aş vrea să văd dacă atunci când Isseult va fi rănită, tu vei râde, zise şi ieşi din salon, trântind uşa cu putere în urma-i. Îşi şterse lacrimile.