Sare pe rana.

[Cresseda E d'Guillaume]

Trecu pe langa doctori, de parca acestia era doar simple fantome, intr-un peisaj dezolant. O vedea, dar n-o puteau atinge. La fel ca ei, Cloud stia foarte bine, ca daca era pana acolo, putea scapa de ei rapid. In schimb, dorea sa stea linistita. Trase aer in piept si luandu-si geaca pe ea, vru sa iasa din spital.
-Domnisoara de Rhéalle, va rog. Nu puteti pleca asa, zise un doctor, prinzand-o cu blandete de mana. Satena ii arunca o privire rece si sadica, iar acesta ii dadu imediat drumul, crispandu-se la fata.
-Ba pot sa plec, si o voi face, spuse tanara si iesi din spital, fara a-i pasa de ploaia ce-i biciuia chipul cu putere.

Se simtea rau, dar mai tare o durea inima, decat fiecare taietura pe care o avea.
-Am crezut, si m-am inselat singura, sopti cat pentru ea si pasii o purtara spre nicaieri. Se pierdu printre stradute, fara ca macar ea sa stie unde merge si asta o facu sa se simta si mai nervoasa, caci ii permisese lui, sa o aduca in acea stare deplorabila. Si cu toate astea, nu-l ura. De ce nu-l ura? Ar fi vrut sa gaseasca un raspuns. Totusi, nu-i venea nimic in minte. Se tranti pe o banca, simtind cum o lasa picioarele.