Sare pe rana.

[Devon d'Madreville]

Nu-si mai auzea pasii. Defapt, nu mai recepta nimic. Urechile parca-i intrara de tot in pielea capului si timpanul era acoperit. Tanarul inchise ochii si continua sa mearga, iesind pur si simplu din spital. Simtea priviri pline de ura ce ii erau aruncate in spate, dar nu-i pasa. Isi afunda mainile din nou in buzunare, jucandu-se cu medalionul pe care dorise sa i-l dea ei, cu ceva timp in urma. Isi lasa capul pe spate si abea simti picaturile de apa ce gusta nonsalante din pielea sa acra. Traversa stradutele cu pasi inceti, urmarindu-si instinctu. Stia unde sa se duca clar, ii simtea parfumul.
Trecu de un parculet care acum servea ca loc de joaca pentru picaturi si deschise ochii. Parul i se lipise de chip insa nu mai simtea nimic. Ocoli aleea mica, luand-o printr-un palc de iarba si se opri in fata bancii pe care statea ea. Acum, in lumina bolnavicioasa a unui felinar indepartat, parea mai afectata. Ochii ii intrasera in orbite si pentru un moment, Devon crezu ca o sa lesine. Se apropie de ea si se lasa in genunchi.
-Cred ca intre noi sunt lucruri nespuse. ii zise, pe un ton bland si calm si isi puse mana pe piciorul ei.