'Cause nothin' lasts forever

[Effy K. Dietrich]

'Cause nothin' lasts forever

Effy & Aylee

• Urletul unui lup o trezi cu brutalitate. Ochii săi se plânseră imediat de lumina prea puternică ce îi invadase şi o forţară să îşi întoarcă capul în direcţia opusă , unde nu se regăsea decât întunericul. Totuşi Effy cercetă în linişte, cu prudenţă şi calmitate locul în care se afla. Fu nevoie să-şi plimbe privirea de mai multe ori până să-şi dea seama că se afla pe una din străzile lăturalnice ale Hogsmeadului. Realizase acest lucru datorită caselor vechi , unele în paragină, pe care îi era şi frică să le privească, având senzaţia că se vor prăbuşi din clipă în clipă, şi a numărului lor atât de mic. Fosta Cercetaşă se încruntă încercând să-şi aducă aminte cum ajunsese acolo. Din întâmplare îşi adâncise mâinile în buzunarele blugilor uzaţi , în care găsi o cutie de pastile. Calmantele, pe care le folosea adesea când simţea că este la pământ. Înghiţi în sec şi renunţă a mai încerca să-şi aducă aminte. Era sigură că memoria avea să-i revină gradual, în timp ce efectul pastilelor se ducea. În schimb se ridică cu greu de pe bancă şi porni de-a lungul aleei.
  
  Nici nu îşi dădu seama când ajunse în faţa vechiului Urlet în Noapte. Arăta mai rău ca oricând. Anii nu fuseseră blânzi cu bătrânul conac. Îl cercetă atentă cu privirea şi simţi un fior pe şira spinării, atunci când ochii se opriră asupra ferestrei de la primul etaj. O vagă senzaţie de deja-vu o cuprinse atunci când îşi aduse aminte de ultima sa vizită acolo. Fusese cu câţiva ani în urmă, nu mai ţinea minte exact câţi, însă noaptea aceeea clar nu o putea uita. Ea şi Jennifer fuseseră la un pas de dezastru, la un metru de secera morţii. Simţi nevoia disperată de a-şi strânge bagheta în mână. Amintirea aceea readusese cu ea frica, şi chiar şi aşa înaintă. Urcă cu precauţie scările putrezite, oprindu-se în capătul acestera. Închise ochii şi-şi acoperi fruntea cu mâna stângă. Brusc, se simţea ameţită. Trase aer în piept şi hotărî că era mai bine să se odihnească înainte de a intra, aşa că se aşeză pe pragul prăfuit , cu bagheta aproape, gata să fie folosită.