'Cause nothin' lasts forever

[Aylee L. Lovel]

• Noaptea devenea din ce in ce mai adanca, cerul schimbandu-si nuanta la fiecare secunda devenind si mai intens. Se intoarse pe partea cealalta, insa nu se intampla nimic. Se rasuci pe spate, privind tavanul incrustat cu motive argintii si verzi. Nu putea sa adoarma si nu era pentru prima oara. De cateva nopti nu facea altceva decat sa se intoarca de pe o parte pe alta pana la ore foarte tarzii. Nu stia care era motivul, insa in noaptea aceea se hotara ca nu avea sa astepte sa adoarma, chinuindu-se pana atunci printre ganduri si amintiri.
  Se ridica in liniste, pentru a nu deranja celelalte fete din dormitor, si se aproprie de cufarul de la capatul patului. Scoase de acolo niste haine ce pareau potrivite, le imbraca cu o miscare din bagheta, dupa care iesi in camera de zi. Aceasta era tacuta, prevestind parca ceva rau. Aylee dadu din cap, incercand sa isi faca gandurile negre sa dispara, in timp ce iesi pe usa. Catelul nu era mult mai luminat decat incaperea pe care o parasise, asa ca viperina grabi pasul, iesind pe usile mari de lemn.
  afara o intampina o luna mare, plina, care risipi intunericul de mai devreme intr-o clipa. Nestiind exact ce vrea sa faca, insa stiind ca nu vroia sa fie prinsa pe domeniul castelului noaptea, lua directie salceie batause. Din fericire pentru elevi, nu mai era de mult un secret atat de bine pastrat ca inainte pasajul secret care unea castelul de Urlet in Noapte. Viperina isi lua forma de animag si se aproprie de salcia care nu reactiona nici cum. Deschise pasajul si incepu sa mearga, ramanand o pisica. Intr-un timp relativ scurt, ajunse la destinatie, iesind in vechiul conac si umplandu-se de panze de paianjen.