Let me go .

[Aylee L. Lovel]

• Incepu sa rada cand vazu privirea de pe fata baiatului. In mod normal ar fi zis ca arata de parca ar fi vazut o fantoma, insa in acea camera ar fi fost ironic sa zica asa ceva. Atunci isi dadu seama de ceva ce ar fi trebuit sa observe mult mai repede. Era in camera fantomelor si nu vedea nici o fantoma, in afara poate de tipuletul din fata ei. Incepu sa se uite in jur, insa degeaba. Erau doar ei acolo.
  
  -Sa zicem ca sunt... Ingerul tau pazitor, zise Aylee, incepand sa rada. Dar lasa asta. Ia zi, unde sunt toate fantomele?
  
  Era la Hogwarts de detsul timp incat sa stie ce pot fantomele, insa de prea putin timp ca sa isi dea seama ce vor. O mai patise odata in aceasta camera, asa ca nu vroia sa intre din nou in belele. Mai ales nu din cauza unui pusti oarecare caruia nu ii stia nici numele. Gandurile ii fura intrerupte de usa care se tranti in spatele sau, de parca ar fi fost batuta de vant. Insa in castel nu era vant atat de puternic.
  
  -Nu imi vine sa cred, zise ea, uitandu-se exasperata la baiat. De ce am impresia ca usa aceea nu se va deschide cu o simpla vraja?