Two words

[Wanda J. Bennet]

• Isi dadu ochii peste cap, i venea sa-i de-a o palma pentru replica aceea dar nu avea timp de asta. El stia ca ea era ca un vulcan cand se enerva si nu mai tinea cont de persoane, insa asta se intampla rar si spre norocul lui nu acum. Isi dadu o palma incet peste frunte si zise:
  - Ei bine faptul e consumat si nici macar ce-a mai reusita gluma a mea nu arata asa. Zise ea destul de serioasa cu o spranceana arcuita, simti un miros..un miros ciudat, un alt varcolac se afla prin apropiere si de ce simtea ea asta? Chiar daca nu era un varcolac complet avea simturile bine dezvoltate. Il prinse pe baiat de mana si se urca intr-un copac observand cum celalat varcolac se apropie si incepu sa miroase, simtindu-le mirosul la amandoi. I puse mana la gura din nou facandu-i semn sa taca, varcolacii chiar daca aveau simtul mirosului dezvoltat al vazului nu era chiar asa. Inghiti in sec si bataile inimii deveneau tot mai intense, voia sa plece ala cat mai repede. Dupa cateva minute varcolacul strain pleca si ea se dadu jos din copac cu ajutorul lui Sebastian si isi scutura mainile, zicand:
  - Ar fi bine sa cautam o iesire...sunt o gramada de varcolaci aici, i simt. Zise ea ingrijorata.