two birds never sing the same song

[Victor A. Olivier]

• Tanarul ii zambi si cand Astrid ii multumi, dadu din cap. Nu avea pentru ce sa ii multumeasca, caci asta fusese ceea ce simtise el. Nu ii placeau locurile aglomerate, cu oameni care se holbau la tine daca ridicai vocea, sau daca te comportai altfel decat ei. Si probabil ca in acel moment, el era vazut ca un pedofil care incearca sa profite de o pustoaica. Eh, la naiba! Locul asta era linistit si curat.
  "Nu ai pentru ce, Astrid", raspunse el, zambindu-i in continuare.
  
  Se asezara impreuna la baza stejarului, si Victor ii lua mana fragila intr-a lui, privind-o tacut. Foarte frumos se gasisera si ei, doi muti, de la care abia daca trageai cateva cuvinte. Ar fi vrut sa o sarute si sa o tina in brate, dar nu stia cum va reactiona, si ii era frica de acel moment. Se multumi sa ii tina mana intr-a lui si sa o priveasca, auzind cum frunzele fosneau in bataia slaba a vantului.