--&& we got no time to lose

[Klaus Lovel]

• Dadu cu mana ceva gen " las-o balta, oricum ea nu prea sta pe aici", dar dadu intr-un final absent din umeri. Incepu sa se joace cu furculita si dupa ce termina mancarea puse farfuria la spalat si se intoarse zambindu-i tinerei. Se simtea ciudat, defapt se simtea extraordinar de bine in prezenta ei si nu stia de ce. Deobicei era ceva normal chiar daca nu o vazuse mult timp, dar acum era ceva diferit. Inghiti in sec si incerca sa se calmeze ca apoi sa se intoarca spre ea si se duse direct in fata ei. O prinse de mana si o trase usor dupa el, trebuiau sa se relaxeze si sa povesteasca, aveau de depanat amintiri o gramada.
  
  - Stai linistita, promit sa fiu cuminte, zise el razand ca apoi sa coboare cu tanara pe niste scari si sa ajunga ca intr-un tunel subteran. O lua inainte si se forma o usa cand el ridica bagheta. Deschise usa usor, iar aceasta scoase un scartait enervant. Isi dadu ochii peste cap teatral, de ce mereu trebuiau ca usile sa scartaie? Aprinse usor becul si tadam! Camera aceea era camera in care se relaxa deobicei, citind ori stand pur si simplu. Era decorata in stil antic, superba.
  
  - Asta e camera unde ma relaxez eu deobicei sau mai bine zis living-ul.