Forgeting the past

[Sebastian Van Der. Wood]

Nu apuca sa reactioneze sau sa o dea la o parte crezand ca blestemul o sa nimeri din plin si va muri in fata lui. Ajunsesera la spital unde asistentele aveau grija de ea in timp ce el primea ceva de baut si nu avea voie sa o vada pana ce nu vor termina. Hassy era treaza si statea culcata pe pat privindu-i trista. Seba o i-a pe Herra si se aproprie de catelusa lui mangaindu-le pe amandoua asigurandu-le ca satena va fi bine.
Ii era frica pentru ea, ii era frica sa nu cumva sa o piarda, ca nu cumva, persoana pe care o iubeste atat de mult sa o vada moarta, nu din nou.
Vedea sangele, si asistentele care fugeau de colo-colo cu bandaje si proasoape. Il ingrozea aca priveliste asa ca pleaca de acolo iesind din spital asezandu-se pe scari.
Hassy isi lasa capul pe Herra si plange usor la fel ca prietena ei. Nu era vina lui ca nu putea sa indure ca fata sa piara si sa riste sa piarda o alta persoana draga lui. Anne aparu in fata ei atingandu-i usor fata.
Totul va fi bine dar, daca stai aici si-ti plangi de mila n-o s-o ajuti. Du-te inauntru, te asteapta.ii spune zambind usor.
Mie dor de tine.ii spune incet.
Micuta disparu cu un zambet iar satenul se intoarce vazand-o pe satena. Zambi bland si usurat ca totul era bine si se duce la ea luand-o in brate, capul lui fiind pe umarul ei.