i was falling deep, deeply in love with you.

[Devon d'Madreville]

Se trezi pentru a treia oara in acea zi si a mia in viata sa, realizand ca nu intelesese nimic din tot ce se intamplase. De parca toate lucrurile ii era neclare si fugisera prin fata ochilor sai. Devon ofta si isi ridica pandantivul deasupra ochilor, stiind ca sora sa probabil ii aruncase vreo privire acida si ii zisese sa nu se mai certe cu Klaus. Defapt, blondul realiza brusc ca ar dori sa se impace cu barbatul, doar se cunosteau de atata timp, insa ceva il oprea. Teama? Nu avea asa ceva. Orgoliu? Da. Asta trebuia sa fie. Asta era lucrul care il enerva si intr-un fel, il tinea in viata.

"Doar n-o sa-ti calci tu pe orgoliu, dupa cat l-ai cladit." isi spuse Devon si se aproba singur, usor, din cap. "Daca ar face el primul pas, probabil nu l-as omori." raspunse din nou, ca si cum vorbea cu peretele mintii sale, si zambii calm.

Realiza prea tarziu ca ramase in camera cu sora lui Klaus, insa stia ca nici aceasta nu il dorea acolo si se resemna, fara a mai spune nimic. Isi lasa capul pe spate si continua sa viseze la viata pe care o va duce cand o sa-l arpecieze Lumea Vrajitoreaca.

"Vise!" ii tipa constiinta si Devon marai in interiorul sau, dorin a o alunga.