Aroma de mar.

[Lussi Hevy Quantom]

Lussi & Gaspard

Ochii ei se plimbau aiurea prin jur si nu putea gasi ceva ce s-o intereseze, de parca totul era un punct negru si plan, ce nu avea nici un unghi mai altfel. Un lucru ciudat pentru ea, Lussi reusind mereu sa gaseasca ceva entuziasmant si dragut chiar in cel mai mohorat lucru. Tanara se ridica de pe pat si traversa toate camerele, ajungand rapid la usa. Purta un maieu negru, cu cranii, si niste pantaloni verzi, stramti pe picioarele ei suple. Sa incalta repede cu bocancii negri, ca si cum ar fi dorit sa fuga de fricile ce o pandeau in intuneric inca de la urata varsta de 10 ani, si iesi din casa.

Pasii o purtara aiurea timp de cateva ore prin toata Londra si mai apoi ajunse pe o alee ingusta si parasita, inaintand inspre asa-zisa Padure a lui Dean. Cobora printre copacii inalti ce tineau lumina departe de pamantul mohorat, si asta o facu pe Lussi sa se teama putin.

Isi stranse bagheta in mana cand realiza ca panica i se instalase in corp, dar aceasta disparu, in fina, la un moment dat. Lussi isi permise sa mai coboare prin iarba mica si uitata de viata, ca mai apoi sa se aseze pe singura bucata de pamant pe care batea soarele atat de frumos. Se lasa pe spate si inchise ochii, gandindu-se la sora sa si la faptul ca nu putea sa invoce un Patronus. Incepu sa invarta begheta intre degete.