Aroma de mar.

[Lussi Hevy Quantom]

Gandurile sale erau lanturi pentru imaginatia ei, o himera groaznica ce devora totul in cale. Intradevar, Lussi era genul de persoana care putea omori cu ideile ei, lucru care ii facea pe cei din Ordin sa se intrebe cum de nu a ajuns la Devoratori. Intradevar, puterile ei erau demne de acele 'javre ale societatii', asa cum ii numea tanara, dar ea era pacifista si dorea exterminarea lor. Stia ca in curand era aproape sa ajunga in inima lor.

Tanara zambii amuzata cand auzi acel ras isteric si aproape nebunesc, dar atat de dulce pentru urechile ei. Se multumea cu faptul ca stia ca mai exista viata in acea padure uitata de lume. Inchise ochii, pentru un moment, si rememora acea lupta dintre ea si o tanara Devoratoare, si cum o omorase, mai mult dintr-o greseala. Zambii, si stiu ca pielea ei era in siguranta, caci toate urmele ii fusesera ascunse de Ordin.

Il privi pe barbatul din fata ei si chicotii, ducandu-si mana la gura. Se ridica in fund si il privi, analizandu-i trasaturile frumoase ale chipului.
-Ce, domnisoarele nu au voie sa se odihneasca in paduri? il intreba, si se ridica, maieul lasandu-i-se foarte putin in jos, astfel capul porumbelului alb, incrustat in pielea sa fina, se ivi.