Sare pe rana.

[Devon d'Madreville]

O asculta atent, incepand sa se joace cu parul sau. La un moment dat, ii dadu mainile jos si chipul ei deveni mai serios, lucru pe care Devon stiu ca nu-l mai vazuse vreodata atat de clar. Se lasa din nou in fata ei, privind-o in ochi si o asculta.

-Nu, nu e vina ei, ci a societatii... spuse Devon, in timp ce ea vorbi, dar nu mai adauga nimic si tacu. O privi in ochi si ofta, lasandu-si capul pe spate. Mereu nutrise o ura generala, prima data pentru parintii lui, apoi pentru celelalte rude si pentru societate, dar abea tarziu facuse aceasta ura mica pentru sora sa. Isi baga mainile in buzunar si dezcoperi pandantivul ce dorea sa i-l dea, si incepu sa se joace cu el, fara a-l descoperi. Avea sa i-l dea mai tarziu, nu chiar acum. Discutiile importante nu trebuiau intrerupte.

Devon deschise ochii si o privi fix in ochi cand ii marturisii, intr-un fel sau altul ca il iubeste. Zambii calm si, pentru prima oara dupa mult timp, fara pic de ura. Se apropie de ea si o saruta.