Vin la apus!

[Devon d'Madreville]

Privirile oamenilor din jur il facura sa maraie in sinea sa, insa se abtinu de la orice faza. Curiosii se hranesc mereu din prostii. Devon o urmarii pe sora sa cum se indeparteaza de el si apoi cum usa se inchide in urma sa. Mai puse niste bani pe masa si apoi se indeparta, mergand dupa sora lui. Devon marii pasul si in final, ajunse in urma ei. O prinse de mana, intorcand-o cu totul inspre el.

- Nu e ca si cum nu te-as iubii, doar esti sora mea mai mare, dar stii, ura mi-a fost cuib timp de 23 de ani, cum crezi ca as putea scapa de ea? Nu am nutrit niciodata scarba de ceilalti oameni si fata de tine, dar m-a durut faptul ca doar tu erai cea buna la toate si perfecta. ii zise, dandu-i drumul la mana.

Devon isi pleca capul si incepu sa isi rememoreze viata, de la prima amintire pana la cea mai proaspata. Totul parea un vis, niciodata nu statuse sa-si analizeze viata atat.