life like winter

[Effy K. Dietrich]

• Îşi strânse mai bine haina neagră în jurul corpului, privind cu indignare fulgii de zăpadă. Auzise şi ştia că în Rusia vremea era mai rece , chiar şi în mijlocul verii, însă , serios , ninsoare? Îi părea ceva necurat. Se simţea ca şi era prinsă într-o colivie. Avea senzaţia că ei toţi, străini şi necunoscuţi laolaltă, erau piese în jocul cuiva mult peste ei, şi că acel cineva îi lua peste picior exact în acele momente. Ura această senzaţie. O făcea să se teamă. De oameni, de umbre, de fantasme, de tot. Şi faptul că era singură cuc, într-o ţară pe care nici în vise nu o vizitase, fără a cunoaşte limba şi oamenii , nu o ajuta cu nimic. Îi era aproape imposibil să se orienteze, din moment ce plăcuţele cu indicaţii erau în rusă şi adesea se trezea rugându-se în cugetul său să dea peste cineva care ştia engleză. Până în acel moment nu avusese un aşa noroc, şi se văzuse nevoită să ceară ajutori prin semne. Stânjenitor...
  
  Atunci când strănută zdravăn de mai multe ori, se hotărî că era mai bine să se adăpostească. Tocmai o răceală îi lipsea atunci. Se uită de mai multe ori în jurul său şi intră într-o clădire, care îşi dădu seama, după râsetele şi muzica din interior că trebuia să fie un bar, sau aşa ceva. Se rugă în sine să aibă dreptate şi să nu nimerească în oric altceva.
  Înaintând în încăperea aglomerată, se trezi că este prinsă de mână şi cineva îi vorbeşte. Îşi încleştă involuntar mâna dreaptă pe baghetă şi , primul instinct fu de a o îndrepta fără ezitare spre respectivul. Reuşi cu greu să se abţină, amintindu-şi că se afla într-un local Încuiat şi se întoarse spre bărbat, cu o expresie atât de calmă, încât o uimea şi pe ea. Îl recunoscu aproape imediat pe vrăjitor. Pe când fusese la Hogwarts lucraseră amândoi ca îngrijitori pentru sala trofeelor, iar acum, ironic, erau din nou colegi de muncă.
  
  "Am avut nişte treburi de rezolvat, iar acum încerc să mă întorc în Anglia cât mai repede cu putinţă." Rosti Effy,luând totuşi loc. "Dar pe tine, ce te aduce aici?" Întrebă la rându-i , rotindu-şi ochii safiri, ageri şi sticloşi în jurul său, parcă în căutare de eventuale pericole. Oftă şi îşi dădu ochii peste cap, lovind încet, cu degetele în masă. Devenea obsedată.