Sare pe rana.

[Cresseda E d'Guillaume]

Lumea căpăta încet, încet alt contur, iar Cloud putea vedea extrem de bine asta. Îl strânse mai tare în vbrațe, de frică să nu dispară. Încă nu-i venea să conceapă că totul era real. Trase aer în piept și clipi de câteva ori, simțind picăturile mari de ploaie atingând-o în continuare. Uitase până și că plouă. Aprobă ușor când îl uzi și îi răspunse la sărut, simțind pentru a doua oară, ceva fremătând în interiorul ei. Roși, iar apoi își sprijini capul pe umărul lui, încercând să se gândească la orice altceva, altfel știa că va deveni mult prea aeriană.

Când blondul păși în interiorul spitalului, mai mulți vrăjitori îi înconjurară, privind-o speriați. Desigur, era importantă pentru ei, căci se știa cine îi fuseseră părinții.
-Trebuie să facă o baie caldă, apoi să-i bandajăm rănile, spuse o femeie tânără și Cloud deschise imediat ochii, privind-o cu o speranță neprefăcută. Vocea ei era identică mamei sale. Șatena închise ochii, căci îi simți plini de lacrimi.
-Nu mă lăsa cu ea, te rog, șopti cu greu, căci încă dădea să plângă. Nu a fi dorit să fie lăsată singură cu ea. Până și chipul avea trăsăturile fine și dulci ale mamei ei.