I am a ghost, don't you know that?

[Calliope A. Dubois]

• Inca statea si medita pe acel scaun privind in jur, toate acele fantome care se obisnuisera cu viata de acolo, iar ea nu o facuse. Inca nu putea concepe faptul ca era o fantoma, caci cu cativa ani in urma fusese omorata chiar in ziua nunti si chiar de partenerul ei, tragic si pentru ea dar si pentru familia ei care acum sigur il urasc pe Gaspard.
  Dar ea nu. Ea nu il uraste, din contra tine din ce in ce mai multe la el decum trec zilele desi stie ca o relatie fantoma-vrajitor, era imposibila asa ca se resemna la gandul ca va ramane singura pentru tot restul vieti.
  Isi trecu o mana prin par si ura faptul ca putea pluti, niciodata nu-si dorise chestia asta dar totusi ramase legata intre pamant si cer, ca o pasare ce nu-si gaseste linistea si cuibul.
  Vedea lumina aceea care i arata sa treaca dincolo dar nu voia sa treaca, nu avea de ce..altfel toate amintirile i erau luate. Statea pe un scaun plutitor si se uita pe fereastra, zi frumoasa de iesit, doar ca nu pentru ea. Ofta in continuare si privi multitudinea de fantome care se plimbau in jurul ei si auzi brusc cum se deschide usa si observa o silueta care intra, nu o putea distinge dar i simtea aura si prezenta pozitiva, ceea ce nu mai simtise pana acum.

OCC: Oricine><