Finally i'm back

[Aylee L. Lovel]

• Nici nu apuca sa deschida bine usa, caci si simti ca era data jos din picioare de o chestie blanoasa si puternica. Desi o parte a creierului ei ar fi vrut sa se gandeasca la persoana care ar fi putut sa aiba un caine de genul acela, un husky, din cate vedea, si pe care sa il si cunoasca, nu reusi. Singurul lucruu la care putea sa se gandeasca era ura ei fata de caini si faptul ca acum frumoasa si stralucitoare ei blana avea sa fie plina de saliva de caine. Adica par. Frumosul ei par. Cand isi dadu seama ca nu va reusi sa il dea jos cu forta proprie, de care chiar nu prea avea, isi scoase bagheta.
  
  -Ai 5 secunde sa iti dai cainele jos de pe mine sau o sa il transform in friptura, striga ea inspre camera ce parea goala.
  
  Nici nu apuca sa isi termine propozitia, caci in raza ei vizuala intra una dintre persoanele la care nu s-ar fi asteptat nici intr-o mie de ani. Zayn isi privi catelul zambind. Acesta, cand isi vazu stapanul, se dadu in sfarsit jos de pe ea, astfel incat fata reusi sa respire. Si sa se ridice de pe jos. Din fericire pentru hainele ei, erau destul de scurte, astfel incat nu apucara decat cateva fire de praf sa se lipeasca de ea, pe care le si scutura foarte repede, tracandu-si odata mana peste ele. Insa pielea ei, uda din cauza salivei de caine, arata mai rau decat casa batranei sale matusi. Mutandu-si bagheta in cealalta mana, dadu in firicel de apa pe picioare, astfel incat acestea sa se curete, dupa care un jet de aer cald o usa la loc. Cand termina toate aceste lucruri complicate, isi baga bagheta in buzunarul din spate al pantalonilor.
  acum ca era gata, isi lua avant si ii sari in brate lui Zayn, unul dintre cei mai vechi si mai buni prieteni ai sai pe care nu il mai vazuse de o gramada de timp. Cativa ani, chiar doi sau trei daca tinea bine nu minte, nu fusese niciodata buna la chestiile legate de memorie.