I will always love you

[Gaspard Müller]

Își ciufuli părul, mai mult dintr-un tic nervos, decât din grija de a arăta bine și trase aer în piept. Simțea ciudata nevoie de a fuma ceva. Privi țintă o fantomă ce tot plutea în fața lui, și mârâi ușor, căci îl stresa. Strânse din dinți, abținându-se cu greu să nu se întoarcă pe călcâie și să plece naibii de acolo. Privi în jur, rostindu-i numele încă odată. Unde putea fi? Închise câteva clipe ochii. Și dacă nu era acolo? Dacă probabil, nu o va găsi niciodată? Nu, era imposibil. Moartea ei nu fusese una liniștită sau normală, așa că nu își putea găsi liniștea așa de ușor. Se cutremură la acest gând și deschise larg ochii, când îi auzi vocea.

O privi ca hipnotizat, rugându-se ca nu cumva să viseze. Se apropie de ea și întinse mâna pentru a o atinge, dar trecu prin ea. Înjură printre dinți.
-De ce? întrebă simțind cum îl cuprinde furia. Dacă toți zisese același lucru, de ce se aștepta că ea va spune altceva? Înjură din nou, și își scoase o țigare, aprinzând-o. Simțea că îi bubuie capul. O privi, și deși și-ar fi dorit, ca ochii lui să devină reci și distanți, ca de obicei, aceștia rămâneau calzi și blânzi. Oftă ușor.