I will always love you

[Calliope A. Dubois]

• Il privi pret de cateva secunde si in instinct i era sa intinda mana si sa-l imbratiseze, dar nu putea.
  Incepea sa se urasca pe sine pentru ce era, dar nu avea sa-l invinuiasca pe el, il iubea inca si nu putea.
  Chiar daca sentimentele lui nu mai erau aceleasi, nu conta, ea era aceeasi..aceeasi fata pe care Gaspard o cunoscuse in Hogsmeade.
  Ofta scurt si continua sa paseasca sau mai bine zis sa pluteasca pana ajunse langa el si i zambi, zicand:
  -Pentru ca eu trebuie sa fiu data trecutului, iar tu sa-ti continui prezentul si viitorul..sunt moarta, Gaspard! Uita-te la mine.. Zise ea asezandu-se pe un scaun si privind in gol, o lacrima translucida i aparu pe obrazul albicios dar o sterse repede.
  Ce era un lucru bun la fantome era ca puteau sa simta cand cineva minte, sa simta sentimentele sau bunatatea/rautatea cuiva cu care vorbeau si isi deschideau mintea.