thanks for making me a fighter

[Ivy Thibault]

• Ivy îşi lăsă geanta pe unul dintre scaunele goale din faţă şi se îndreptă încet spre scenă. Purta obişnuitele tocuri înalte, cele pe care le folosea în general pentru dans şi repetiţii. Nu se obosi să se schimbe, intrând pe scenă direct cu rochia scurtă, de un crem deschis, nu prea modestă. Purtase un pardesiu peste, negru, pe care şi-l lepădase lângă geantă. Avea nevoie de destindere, aşa că îşi lăsase casa vraişte şi venise aici.
  
  Cu o mişcare a baghetei transformă scaunul din apropiere într-un casetofon şi începu să răsune în sală instrumentalul. Închise ochii şi îşi roti gâtul de câteva ori, apoi începu să cânte. Vocea îi răsună prin tot teatrul, dar ştia că nimeni din afară nu o putea auzi. Făcuse vrăjile de rigoare la intrare.
  
  Nu-şi dădu seama că e urmărită, decât după ce termină şi se pregăti pentru următorul cântec. Aproape că se împiedică de cablul de la microfon, care reuşi să scoată acel zgomot oribil ce o asurzea de fiecare dată. În plus, era să-şi turtească nasul de podeaua rece. Se uită indignată la figura din spate şi o recunoscu pe Lex.
  "La naiba, Lexie!" zise ea. "Nu te mai furişa aşa."