I am a ghost, don't you know that?

[Aylee L. Lovel]

• Aylee se uita in jur, intrebandu-se oare ce ascundea Lexie. O auzise vorbind cu cineva inainte sa intre, insa acel cineva disparuse in secunda in care fata deschisese usa. Ridicand din umeri, incepu sa se plimbe prin camera neobisnuit de goala. Hotari ca orice ar face Lexie aici nu era treaba ei, asa ca nu avea de ce sa inceapa sa ii analizeze comportametul suspicios. Mai mult, hotara sa intre in joc.
  
  -Daca tot nu e nimeni aici, eu zic sa plecam. E cam frig in camaruta asta, plus ca nu merita sa irosim o zi de vara atat de frumoasa. Ce te aduce pe aici? Nu te-am mai vazut de un secol, mai adauga ea, zambind ca in reclame.
  
  Si cu aceste cuvinte se aseza pe o canapea veche si probabil mucegaita, privindu-si in continuare colega. Insa Lexie nu apuca sa raspunda, caci dintr-unul din pereti cazu, la propriu, corpul plutitor al unei tinere blonde. Aylee ridica surprinsa dintr-o spranceana la vederea acesteaia, insa fruntea i se descreti cand ii auzi cuvintele. Probabil ca ea era cea cu care vorbise Lexie inainte de aparitia ei. Acum totul are sens. Ridicandu-se de pe canapea, isi dadu cu mainile peste maieu ca sa dea jos niste fire alburii de praf.
  
  -Se pare ca v-am deranjat, zise ea zambind vinovat. Lexie, daca mai stai pe aici, prin castel, cauta-ma. O sa fiu in biblioteca sau in dormitoare, bine? intreba ea si cu asta porni insre usa.