And , finally, I'm not scared

[Calliope A. Dubois]

• Facu ochii mari cand auzi de cat timp murise el. Ea simtea ceva ciudat, nu stia cati ani trecusera, putea doar aproxima.
  Oricum ce conta? Il intrebase asta pentru ca nu-l mai vazuse prin castel, insa ea era noua fantoma de care se vorbea si nu prea stia in general pe nimeni de acolo, fantoma.
  Se lasa plutind in stil turceste si il privi, i se parea ciudat ca el sa fie mort..acum isi amintise ca i retinuse chipul de undeva, insa ea era probabil incepatoare atunci la Hogwarts.
  Avea o memorie excelenta la retinut vrajitorii doar ca acum fiind fantoma sigur pierduse din acele amintiri.
  Ofta scurt si i schita un zambet, zicand:
  - Nu stiu..2-3 ani?! Habar nu am, nu prea am mai tinut notiunea timpului, ce conteaza? Oricum sunt moarta, nu mai conteaza anii pentru mine. Continua ea zambindu-i insa din nou curiozitatea i aparu pe expresia fetzei si zise in continuare:
  - De ce nu ai trecut pe partea cealalta? Din cate stiu, orice fantoma vede o lumina..dar tu te afli de 14 ani aici, de ce nu ai facut-o?