And , finally, I'm not scared

[Calliope A. Dubois]

• Ofta scurt si isi marii ochi cand il auzi vorbind. Bine, in general niciodata nu prea avuse de a face cu un criminal, dar acum era o fantoma si ce mai conta? Isi dadu o mana prin parul usor buclat si continua sa-si miste privirea de la Aaron la tablourile cu personaje miscatoare care mereu trebuiau sa comenteze cate ceva. Le arunca priviri fulgeratoare si pentru cateva secunde totul era bine si liniste dar apoi iar incepusera.
  
  Isi dadu ochii peste cap si cand barbatul i intinse mana, o intinse si ea la randul ei, zicand:
  - Calliope Dubois. Incantata, Aaron! Desi eu tot tin ca nu mai conteaza numele acuma, suntem fantome si acum ce rost mai are? Zise ea cu rasuflarea intretaiata, incepea sa se obisnuiasca cu faptul ca e doar o fantoma si atat.
  
  - Eu sunt de parere ca, chiar daca ai facut lucruri ingrozitoare tot trebuie sa-ti gasesti linistea si pacea, toti oamenii gresesc iar daca iti pare rau de chestia asta sunt sigura ca se iarta. In plus, poate ca si eu imi merit soarta, de asta ma aflu aici.