life can stop, but happiness is still coming

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi fantomei. Da, era frumos visul ei pentru majoritatea persoanelor. Bineinteles, mai erau si cei care voiau altceva de la viata. Putere. Respect. Toate acele lucruri.
  Isi inchise ochii pentru un moment, apoi ii deschise, insa evota sa priveasca din nou in oglinda. Stia de oameni care devenisera dependenti de acea imagine, de acea viziune pe care o dadea oglinda.
  
  Isi indrepta privirea spre fantoma. Avusese in jur de douazeci si cinci de ani cand murise din cate vedea viperina. Nu putea sa nu se gandeasca la cate puteai pierde in viata doar intr-o secunda de neatentie.
  Tresari usor la auzul vocii barbatului si se incrunta usor.
  
  "Da, cred ca poti," raspunse ea intr-un sfarsit. "Adica, nu esti pe deplin mort. Ai sentimente. Ai dorinte, frica, vise si idealuri. Cred ca ar trebui sa vezi ceva acolo."
  Ridica din sprancene si facu un mic semn inspre suprafata oglinzii. Spera ca nu facea o greseala. Se gandea cat putea fii de traumatizant sa descoperi o dovada ca nu mai esti uman pe deplin. Spera ca nu gresea.