thanks for making me a fighter

[Lexie Stryder]

• Lexie rase la plecaciunea lui Ivy si ridica din sprancene apreciativ. Isi puse mainile in buzunarele blugilor si privi incet intreaga sala. Era impresionant de mare, cu scaunele rosii, asezate pe randuri care cresteau treptat. Isi mari usor ochii la auzul propunerii femeii.
  
  Lexie niciodata nu voise sa fie pe scena. In spatele scenei, da, mai avea unele momente in care se gandea la ceva locuri de munca de acel gen. Niciodata nu avusese un anumit talent, despre care sa spuna ca o scoate in evidenta sau ca o pune in lumina reflectoarelor.
  Nu ii era rusine cu propria persoana, indiferent de ce fel de oameni era inconjurata si stia ca, indiferent de stangacia si darul ei de a face lucrurile pe dos chiar atunci cand toata lumea o privea, fusese mereu sincera, ceea ce era un atuu.
  
  "Sigur," spuse ea, surprinzandu-se si pe sine. In mod normal s-ar fi retras sau lasata sa fie rugata ceva timp inainte sa accepte o asemenea propunere, mai ales ca vocea ei, desi nu complet falsa, nu se compara cu cea a lui Ivy.