now is no fun

[Mark Wilson]

• OCC: Makr&Nick
  
  BIC: Îşi adânci mânile în buzunare şi îşi continuă drumul spre marginea oraşului. Tocmai ieşise de la muncă şi avea chef de o plimbare lungă şi relaxantă. Deşi majoriatatea tinerilor de douăzeci de ani nu visau să se facă vânzători, Mark era foarte mulţumit de slujba lui. Avea un simţ foarte dezvoltat al umorului, aşa că îi plăcea să lucreze zi de zi printre râsete şi zâmbete, să ajute copii care înghiţiseră din greşeală ceva poţiune de dragoste sau enervaseră un Pigmeu Pufos şi ajunseseră să fie muşcaţi.
  
  Casa lui era foarte departe de aici, însă pe el nu îl deranja deloc Aprariţia. Se obişnuise. Oricum, niciodată nu Apărea direct acasă după ce ieşea din magazin. Prefera să se plimbe câtva timp, să-şi cumpere o Berezero, apoi să meargă acasă şi să o savureze pe veranda casei, privind oceanul liniştit şi cerul înstelat, gândindu-se la viaţa lui sau la Agnes.
  
  Totul era liniştit în viaţa lui şi îi plăcea să păstreze lucrurile aşa. Mă rog, tot în afară de Agnes. Nimic nu era liniştit în fata aia. Mark îşi trecu mâna peste frunte, întrebându-se cum de reuşise din nou să se piardă atât de adânc în gânduri. Câteodată pur şi simplu uita ce era în jur şi se trezea pe nu ştiu ce coclauri, fără să mai ştie drumul înapoi.
  
  Aşa că nu observase căţelul din faţa lui decât după ce îi sărise pe picioare, încercând parcă să-l îmbrăţişeze.
  "Hei. băiete," spuse el încet, aplecându-se şi mângâindu-l după urechi.