And , finally, I'm not scared

[Calliope A. Dubois]

• Ofta scurt si il privi pret de cateva secunde, doar ca apoi sa-si indrepte privirea catre tablouri. Mereu cat ea fusese la Hogwarts eleva, acele personaje din tablouri care mereu se luau de ea, defapt ele se luau de oricine chiar daca nu aveai nimic de a face cu ele. Continua sa priveasca in gol, parca amintindu-si cat alerga pe coridoarele astea din diferite motive si cat le frecventa, parca se intamplase ieri, insa nu era asa. Asta era cu mult timp in urma, dar isi amintea ca si cum s-ar fi intamplat ieri sau acum cateva ore bune.
  
  - Da, arata cine suntem dar acum ce mai conteaza? De ce sa stam legati de lumea asta daca noi trebuie sa plecam si sa trecem de aceea lumina despre care se spune ca te duce intr-un loc mai bun. Murmura ea privindu-l, avea ea ceva cu lumina aceea, stia ca era un loc bun si cineva te va astepta pe partea cealalta, cineva drag tie care experimentase asta de dinainte insa ea nu putea trece pana nu-i zicea adevarul lui Gaspard.
  
  - Nu sunt speciala, Aaron. Spun doar ce gandesc, iar daca ma aflu aici inseamna ca merit. Sunt sigura ca esti o persoana speciala, inceteaza sa te mai desconsideri si priveste partea buna a situatiei, mereu vei iesi bine daca gandesti asa.