life can stop, but happiness is still coming

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi, uşor surprinsă că Aaron o citise atât de uşor. Încetă să îşi frece palmele, conştientă că dădea un sentiment de agitaţie si curiozitate. Îşi lăsă mâinile pe lândă corp, încă zâmbind.
  
  "Da, nu ştiu, eram curioasă...umm... despre tine," se fâstâci viperina, uşor jenată. "Dar nu contează, ştiu că fantomelor nu le place să vorbească despre viaţa lor anterioară."
  Lexie incercă să îi evite privirea bărbatului, însă cedase destul de rapid. Fata avea o expresie apologetică pe faţă, vizibil îngrijorată că îl va alunga pe Aaron, că va pleca ştiind că un om vrea să îi ştie povestea.
  
  Făcuse acelaşi lucru cu Calliope prima dată când se întâlniseră. Fantoma fugise printr-un perete, lăsând-o singură şi fără niciun indiciu în legătură cu locul în care s-ar fi putut afla.
  Viperina îşi trecu o mână prin păr.
  "Nu vreau să fiu indiscretă, sau orice altceva, eram pur şi simplu curioasă în legătură cu povestea ta," continuă Lexie, încercând să îşi corecteze greşeala.