Finally i'm back

[Aylee L. Lovel]

• Ramasese cu gura cascata cand ii auzise povestea. Stiuse ca nu ar fi plecat daca nu ar fi avut un motiv bun, insa la asta nu s-ar fi gandit nici intr-o mie de ani. In primul rand, nu ii venea sa creada ca ascultase ordinele, chiar daca erau date de "sus". Din cate stia, si era sigura ca avea informatii corecte, el o iubise pe Ioana mai tare decat a iubit vreodata pe cineva. Dadu din cap cu tristete, in timp ce el o tragea mai aproape. In momente ca acestea, ii venea sa il transforme in hrana pentru catelul ala pe care il iubea atat de tare. Totusi, se lasa sarutata pe umar, dupa care isi aranja mai bine capul pa umarul lui. Umarul pe care se sprijinise de atatea ori, umarul care ii gustase atat lacrimile cat si rasetele. Acum ca Zayn se intorsese, lucrurile aveau sa se schimbe in bine, era sigura de asta. Nimic nu ii mai putea sta in cale, era invincibila.
  
  -Nu esti normal, ii zise ea pe jumatate dragastos, pe jumatate foarte serioasa, Ar fi trebuit sa te opui, Ioana nu merita sa moara. Mai ales, nu acum, cand in sfarsit incepeam sa ne intelegem. Uite cum mi-ai irosit cateva saptamani din viata in care incercasem sa o conving ca intre noi nu e nimic mai mult de cat prietenie. Urat din partea ta.
  -In fine, asta a fost de mult.Tu ce ai mai facut? Pe unde ai umblat? Cum de nu conduci inca scoala?
  -Eu uite, am facut bine, fac bine. Nimic interesant. Ca si pana acum. Ridica din umeri.[b] Calatoresc, ma feresc de ai mei, mai cunosc cate o persoana interesanta. Pot zice ca duc aceeasi viata simpla si plictisitoare ca si pana acum. Cat despre condusul scolii, ce pot sa zic? Imi este prea lene sa fac orice. Ca sa conduci o scoala e nevoie de atentie si dedicare si nopti nedormite pentru cauza ta. Suna complicat si nu ma caracterizeaza.
  -Te-ai facut foarte frumoasa de cand nu te-am vazut. Dracu stie cum am putut sa stau doi ani departe de micuta mea.[b]
  Se afunda mai adanc in bratele lui, incepand sa isi treaca degetele prin parul lui saten si des.
  -Vad ca nu ai renuntat la vechiul tau obicei de a face complimente in orice situatie. Insa si mie mi-a fost dor de tine, continua in soapta.
  
  Nu stia ce sa mai zica, desi mintea ii era plina de lucruri pe care vroia sa i le spuna, de lururi pe care vroia sa le intrebe. Si totusi, timpul parea atat de scurt, incat avea impresia ca in curand el va disparea iar si din aceasta cauza nu merita sa iroseasca momente pretioase cu vorbaria. Insa sirul gandurilor ii fu intrerupt de Rex, care incepu sa latre la usa inchisa.