one more time

[Ivy Thibault]

• Ivy prinse cuţitul şi, cu un geamăt, îl smulse afară din coapsă. Luând guri adânci de aer, şopti repede o vrajă şi rana se închise. Se uită spre Kurt şi îl văzu peste fratele său, care, aparent, era mort. Expiră uşurară şi se ridică în picioare. Îl ajută şi pe Kurt şi se uitară împreună spre unchiul ei.
  Era împietrit în acea poziţie cu mâna la umărul sângerând şi cu o expresie de agonie pe faţă.
  
  Ivy oftă, întrebându-se cum de se nimerea ca singura rudă în afară de sora ei care încă mai era în viaţă să fie aşa de nebună.
  
  "Ce-ar trebui să facem cu el?" întrebă Ivy. "Îl omorâm?"
  
  Nu ştia de ce nu aruncase Blestemul de Neiertat asupra lui din prima. Poate că încă mai avea speranţe în adâncul inimii. Deşi îşi dădea seama că probabil niciodată nu s-ar fi simţit bine să stea în aceeaşi casă cu omul care voise să o omoare, chiar dacă Michel ar veni de partea ei.