something in the way

[Isolde du Maurier]

• Oftând, se apropie de el, rezemându-şi coatele de genunchi şi bărbia în palme. O străfulgerare scurtă o făcu să ameţească, şi realiză că ura previziunile. De ce trebuia să fie chiar clarvăzătoare? La naiba, mai bine nu avea nimic.
  "Pe cine păcălesc eu? Ai dreptate, sunt slabă, nu sunt nimic din ceea ce vreau să par. Nu sunt puternică, nu sunt greu de atins. Sunt doar o ameţită care joacă teatru. Şi nici nu joacă bine."
  
  Făcu o pauză, încercând să îşi pună ordine în gânduri. Într-un fel, ceea ce simţea era ciudat, nou, însă îi plăcea. Şi era şi mai ciudat că abia îl cunoştea.
  "Vă iubesc, domnule Malfoy", continuă ea, calmă doar în aparenţă, căci în adâncul ei era speriată ca un iepure.