something in the way

[Isolde du Maurier]

• Se uită lung la el. Deci asta era? Tot ce trebuia să facă e să ceară? Aşa simplu? Nu, nu vroia. Nu vroia să cerşească, vroia să lase lucrurile în voia sorţii. Ce va fi, va fi. Nu vroia să facă greşeli, deşi mereu făcea greşeli. Însă suna temptant, şi totuşi...la naiba, de când devenise ea atât de gânditoare şi analistă?
  
  Îşi încleştă degetele lungi şi subţiri pe mâinile sale, iar când buzele lui se lipiră de tâmplele ei, simţi cum toată presiunea pe care o simţise până atunci în suflet se elibera treptat.
  "Dar nu ştiu ce. Şi mi-e frică. Ajută-mă", se auzi ea, cuvintele ieşind cu pauze, ca şi cum ar fi fost scoase cu forţa din gura ei.