something in the way

[Isolde du Maurier]

• Era greu, dar spusese cineva că avea să fie uşor? Nu vroia să ceară prea mult, pentru că nu vroia să se rănească. Să cadă şi să se rănească. Până acum nu mai iubise, nu mai fusese îndrăgostită, iar acum era copleşită de duiumul de sentimente pe care le avea, bătând cu însufleţire în pieptul său -nu prea micuţ, ce-i drept-. Îşi muşcă buza, făcându-şi curaj. Să rănească altă femeie îi stătea în caracterul unei măşti, însă în adevărata Moreen nu ştia. Nu ştia dacă era în stare. Dar de ce nu?
  "Vreau...", făcu o pauză, încercând să-şi aleagă cuvintele. ...vreau să mă iubeşti acum, pe moment, nu pentru mâine, sau luna viitoare. Vreau să trăim clipa, să mă faci să mă simt că sunt a ta şi a nimănui altcuiva. Să ne iubim ca şi cum s-ar scurge ultimele clipe din viaţa noastră, am fi pe moarte. Cred că asta vreau."
  
  Se apropie încet de el, şi îi puse o mână pe umăr, continuând să-şi muşte buzele. Încercă să înghită, însă îi venea greu, şi se simţea ameţită, ca şi cum s-ar fi drogat. Nu îi mai păsa acum de cealaltă, deşi conştiinţa încă o râcâia pe creier.