you don't ask why about love

[Isolde du Maurier]

• Deschise încet ochii, însă îi închise la loc, neştiind unde se afla, şi ce anume visa. Visul fusese unul dulce şi banal, însă încăperea pe care o văzuse în intervalul de câteva secunde cât avusese ochii deschişi nu o cunoştea, însă asta nu o speria. De multe ori i se întâmplase să se trezească în camere străine, iar atunci se îmbrăca şi pleca imediat. Totuşi, de data asta, simţea că trebuia să rămână. Îşi simţi degetele încleştate într-ale altcuiva, şi pielea fină lipita de a altcuiva, şi înainte să se întoarcă şi să afle că nu avea de ce să îşi facă griji, zâmbi. Amintirea nopţii care tocmai trecuse îi reveni în minte, într-un mod plăcut şi liniştitor.
  
  Se întoarse lent, încercând să îndepărteze şuviţele care îi intrau în ochi, în final, acestea pierzându-se în claia de păr lung şi roşcat, care-i învăluia trupul. Kurt era lângă ea, şi asta o liniştea, însă nu îndeajuns. Ştia că nu se întorsese la iubita lui, iar asta o supăra, căci conştiinţa ei era a naibii de harnică.
  "Mai eşti încă aici?"
  
  Se gândise că poate o minţise, că de fapt nu vroia să îi dea nimic, şi doar vroia să profite de ea, însă prezenţa lui o făcea să îşi dea seama că vorbise serios. Zâmbi.