home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexie ridică din sprâncene zâmbind. Tipic Kurt. Povesteşte toată tărăşenia de parcă ar fii un lucru obişnuit, practicat în fiecare zi de toată lumea. Deci fratele lui trăia. Din câte ştia viperina, Klaus fusese mâncat de viu de către Kurt, un lucru dezgustător şi oribil din punctul ei de vedere. Însă tăcea, pentru că ştia prin ce durere trecuse bărbatul atunci şi că a-i critica acea perioadă ar fi fost de prost gust.
  
  Oricum, nu ştiuse că Ivy avea un unchi. Şi faptul că era în cârdăşie cu Klaus era aproape hilar. Ciudat de întâmplător. Ceva o lovi brusc. Numele fratelui lui Kurt era Klaus, însă viperina mereu îşi imagina un 'Klaus Malfoy', nu un 'Klaus Wildrig'. Cum putuse fii atât de proastă? Ea fusese cea care îl eliberase din închisoare, pe el şi pe Michel. Michel Thibault. Aproape că îşi dădu o palmă peste faţă.
  
  Îşi amintea clar. Fenrir nu voia să iasă din închisoare şi să o ajute numai dacă îi scotea şi prietenii de celulă.
  "Eu i-am eliberat," spuse, brusc. "Nu am făcut legătura, îmi pare rău."
  Ei bine, măcar îi prinseseră şi totul era ok acum.
  "Oricum, nu am mai făcut mare lucru în ultimul timp. Am fost la Hogwarts şi am aflat povestea unei fantome, apoi m-am împrietenit cu o altă fantomă în camera în care se află Oglinda lui Erised. În rest, am stat pe acasă şi prin Hogsmeade. Am întâlnit pe cineva şi cred că s-ar putea să fie ceva între noi."
  Ultima frază o spuse repede şi pe neaşteptate, apoi luă o înghiţitură din paharul ei cu wiskey-foc.