The power of Thibault sisters

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi. Nu prea puteai să îl descrii pe Kurt în cuvinte. Era prea complex pentru ele. Ar fi putut să stea toată ziua încercând să explice modul în care o fixa cu ochii lui hipnotizanţi, sau sentimentul de siguranţă pe care îl avea în compania lui. Avea o presimţire că Julieta nu era cu adevărat curioasă despre Kurt. Sora ei era genul libertin, căreia nu prea îi păsa cu ce fel de oameni stătea Ivy cât timp era fericită. Aşa că se mulţumi să afişeze un zâmbet şi să spună:
  "Ştii tu, eu sunt nebună, el e nebun, suntem nebuni împreună şi ne iese chiar bine," râse fata.
  Nimeni nu ştia mai bine decât Kurt ce se afla în străfundurile minţii ei. Nici măcar Ivy nu ştia de ce în stare mai bine decât el. Însă faptul că discuţia devie spre Kurt, îi aminti lui Ivy de Azkaban, de Michel şi de Klaus. Ştia că problema asta o implica şi pe Julieta, însă stătuse mult să se gândească dacă să îi spună ce se întâmplase sau nu. Până la urmă, decise că era important ca sora ei să ştie, ca să fie pregătită în caz că altă rudă de care nu ştiau se hotăra să le găsească şi să le omoare.
  "Ultima noastră misiune a fost cam ciudată," începu Ivy. "Am fost cu treburi la Azkaban şi am aflat că Michel Thibault a evadat din închisoare."
  Avu grijă să nu menţioneze şi numele lui Klaus. Nu era sigură dacă Kurt voia sau nu să se afle că el nu fusese cu adevărat mort tot acest timp.
  "Şi am aflat că era unchiul nostru. Şi că evadase de la închisoare pentru a ne omorî pe noi două. Din câte am înţeles, avea probleme cu familia noastră, fiind alungat şi înstrăinat, iar acum că descoperise nişte Thibault în viaţă, s-a hotărât să se răzbune."
  Făcu o pauză, aşteptând ca vorbele să îşi facă efectul. Era important ca Julieta să înţeleagă că era o situaţie gravă.
  "L-am omorât, dar ştii că s-ar putea să fie şi alţii."