The power of Thibault sisters

[Julieta D. Thibault]

• Dadu absenta din umeri ascultand-o pe Ivy in continuare ce spunea despre Kurt. Nu putea spune ca era incantata de el, niciodata nu-l vazuse cu ochii buni si nu stia de ce. Pur si simplu stia asta si simtea, insa nu avea sa i spuna surorii ei. Daca ea era fericita atunci si Julieta era, in plus ea nu avea cum sa vada ce vedea Ivy la el, deci mai bine tacea decat sa iste o cearta.
  - Ma bucur atunci ca va merge bine, pot spune acelasi lucru si despre mine si Artimei, e genul acela de baiat care te face bine sa te simti oriunde si oricand, cel putin pentru mine. Zise ea zambind, chiar tinea enorm de mult la el si diferenta era ca ei oricum nu-i pasa de gura lumii si ce spuneau altii, contau ei doi si atat, dragostea lor si cam atat.
  Miji ochii la Ivy si se ineca cu sucul ce si-l luase. Isi puse mana la piept, respira sacadat si incerca sa se calmeze, primise zilele trecute o scrisoarea de la numele ala si acum era mort ?!
  - Uhm..bine! Am primit o scrisoare zilele trecute de la asa zisul asta..Michael Thibault, mi s-a parut ciudat prima data caci nu mai auzisem de el, decat asa din vorbele tatei si nu am bagat de seama.
  Brusc isi amintii ca avea scrisoarea la ea si o scoase din geanta, zicand:
  - Uite, asta e..

.