Don't keep calm and slap that bitch, hard

[William Knight]

• privaaat.
  
  Manuise bagheta foarte bine. Nu era el batausul cunoscut sub un pseudonim, insa nici o mamaliga nu era. Isi sufleca pantalonii, si continua sa mearga. Era destul de devreme pentru plimbarea de dimineata, era destul de tarziu pentru a prinde trenul spre Londra. Sunt inconjurat de oameni bolnavi. Idiotul care a creat grupul acela nu s-a gandit la dezavantajele crearii acestuia?! Pfff.
  
  Tinea in coltul gurii un pai pe care il foise toata dimineata. Il arunca si se opri, mangaindu-si bratul. Avea pielea ca de gaina. Era, intr-adevar, racoare la ora aceea. Isi masa tampla dreapta. Avusese un mic accident in urma caruia ramasese cu amintiri neplacute. Dupa cum mai spusese, nu era un bataus. Nu-si baga nasul unde nu-i fierbea oala. Vroia doar sa-si asigure un viitor si o viata linistita.. insa mai ales, sa-i protejeze pe ai lui. Prin ai lui se gandea la prietenii lui.
  
  Observa un om in usa unui bar facandu-i semn cu mana. Arata ciudat de speriat. Darren se intoarse confuz cerificand imprejurimile. Nu era nimeni, exceptandu-l pe el. Se intoarse inapoi spre barbat si isi impunse un deget in piept mimand buzele un Eu?!
  Mosul aproba scurt. Se deplasa pana la el, insa nu foarte aproape. Daca era o capcana?
  "Cine esti?" Batranul il apuca brutl de umar si-l trase inauntru, privindu-l ca pe un lup renegat. Il conduse la o masa, pe care tocmai o lustruise. Cel putin asta credea Darren dupa felul in care stralucea.
  Se aseza pe bancheta, pe care incapeau cam cinci oameni, si isi sprijini coatele de masa. Desi nu era frumos.
  "Pot avea incredere in tine, batrane?" Barbatul cu perciuni albi se apropie de el luctruind un pahar si apoba scurt din cap. Dar ce avea? Era surdo-mut?