Old expectations

[Ema Snow]

Old expectations
Effy & Ema

Londra putea fi cel mai gri oras ce a existat vreodata, dar pentru Ema avea mereu un strop de culoare. Simtea mereu ceva vibrant in orice colt al orasului, desi era mai puternic cu cat se apropia mai mult de aleea linistita unde copilarise. Nu facea decat sa zambeasca usor, bucurandu-se de loc.
Isi legana picioarele si lovi pamantul cu calcaiele. Mda, uitase ca intr-adevar crescuse. Dar nu facu alta miscare, ramand in leaganul vechi. Parculetul era la fel de linistit ca in copilaria ei, daca nu chiar si mai si. Probabil ca ora nu prea le permitea copiilor sa iasa la joaca, desi Ema nu putea intelegea. Da, era amiaza si da, era vara, insa in ziua respectiva soarele trimitea doar cate un val de caldura ocazionala. Era chiar o zi placuta, plina de brize delicate.
Soimeanca isi incrucisa picioarele sub leagan si isi facu din nou avant, lasandu-se pentru cateva clipe fermecata de miscarea de dute-vino. Cand in sfarsit renunta, se indrepta spre o bancuta aflata sub un stejar imens. Era ceva destul de ciudat. Unde era toata lumea? Ok, nu se astepta sa fie plin, dar totusi, nici chiar gol-golut. Ofta si isi scarpina ceafa. Latratul brusc al Ariadnei o facu sa tresara, iar ea se intoarse pe jumatate ca sa-si intampine catelusa. O mangaie cateva minute, ciufulindu-i blana de pe ceafa si zambind ca o toanta. Abia apoi observa silueta de la distanta, iar pe buze ii inflori un zambet.