you don't ask why about love

[Isolde du Maurier]

• Îl privi mărindu-şi ochii verzi, împrejmuiţi de gene lungi şi negre. Expresia feţei sale era plină de uimire, şi descoperi cât de ciudată era întrebarea lui. Îi spusese o dată, şi ar fi fost plecată de mult dacă sentimentele ei faţă de el ar fi fost de o răceală totală. Aşa cum se mai întâmplase până atunci.
  "Întrebarea ta mă deranjează. Desigur că te iubesc, ţi-am mai spus o dată, şi am să ţi-o spun până când o să pricepi"
  
  Jignită, se întoarse cu spatele la el, începând să se joace cu cearşaful alb, pur.
  "Dacă nu te-aş fi iubit, aş fi plecat de mult, dinainte să te trezeşti. Şi în plus, de ce te îndoieşti de mine?"continuă ea, fără să se întoarcă.