The power of Thibault sisters

[Ivy Thibault]

• Ivy se încruntă brusc. Deci reuşise să ia legătura cu una dintre ele. Asta era grav.
  "De ce nu mi-ai spus?" spuse ea, şi îi luă scrisoarea din mână. Nu mai aşteptă un răspuns şi începu să citească nerăbdătoare.
  
  
  Draga mea Julieta,
  Am auzit groaznicele lucruri care s-au întâmplat părinţiilor tăi. Îmi dau seama cât de greu e să fii aşa de singură tot timpul, aşa că m-am hotărât să îţi scriu această scrisoare, pentru a mai atenua acest sentiment.
  Eu şi tatăl tău am fost buni prieteni, deşi nişte accidente nefericite ne-au îndepărtat pe când tu erai încă o fetiţă mică. Mi-ar plăcea să îţi explic, dar aş prefera să fac asta faţă în faţă.
  Aş vrea să ne întâlnim sâmbătă, la ora şapte seara, în barul din Little Whinging, pentru a lămuri lucrurile şi pentru a ne putea relua activitatea ca familie.
  Cu dragoste,
  unchiul tău, Michel Thibault
  
  
  Ivy se holbă pentru câtva timp la scris, încercând să gândească.
  "El a fost izgonit, chestia cu accidentele nefericite şi cu tata era doar o capcană pentru a te face curioasă. Te-ar fi adus în acest bar frumos, unde aţi fi stat şi aţi fi povestit câteva ore, de aceea a vrut să vă întâlniţi seara. Aţi fi stat până pe la zece, te-ar fi ameţit puţin cu băutura, apoi ar fi spus că vrea să te ducă acasă. Aţi fi Dispărut şi următoarea zi te-ar fi găsit moartă în casă."
  Parcă vedea totul, ca un film, Toată strategia lui. Toţi erau la fel. Criminalilor le plăcea să aleagă calea uşoară, cea previzibilă.
  "Crede-mă, ştiu ce vorbesc, te-ar fi luat aşa încât să ai încredere în el. Nici cel mai priceput Auror de la Minister nu cred că i-ar fi putut scăpa," spuse Ivy serioasă, aşezând scrisoarea pe masă.