you don't ask why about love

[Isolde du Maurier]

• Oftă, întorcându-se spre el, şi privindu-l în ochii lui negri, hipnotizanţi. Aproape că îşi pierdu cuvintele, şi pe ea, însă îşi veni în fire, şi trase aer în piept.
  "Pentru că aşa s-a întâmplat. Pentru că ştiu că nu voi primi nimic în schimb, iar durerea asta îmi face plăcere.E nouă şi revigorantă. Nu-ţi poţi pune mereu întrebarea "de ce" şi să te aştepţi ca cineva să îţi şi răspundă. Trebuie doar să iei tot ce ţi se oferă şi să nu te uiţi înapoi."
  
  Se simţi uşor ameţită, şi realiză că stomacul i se revolta de minune. Însă nu avea acum timp de mâncare, şi nici nu îşi dorea asta. Tot ce vroia era să-şi asculte propriile cuvinte. Să ia tot ce i se oferea şi să nu se uite înapoi. Era ca o orhidee albă, pură şi inocentă, pe care lumea -în acest caz Kurt-, o transformare într-una albastră, tristă şi slabă. I se lua iubirea şi sentimentele, primind în schimb dezamăgiri şi regrete. Însă nu avea de gând să se plângă, căci ea singură îşi alesese acest drum.