I'm not gonna crash and burn away, I'll rise today

[Effy K. Dietrich]

• Effy se bucurase că Victor nu o privise ca o ciudată atunci când aflase ceea ce este. Trecuse de mult timp peste faza cu 'sunt un monstru' şi ajunsese să îmbrăţişeze fără greutate partea aceea din ea, însă tot nu era plăcut ca cineva să se holbeze la ea şi s-o considere un animal. Cel mai tare îi era 'frică' de cei puri, ştia că fiinţele asemeni ei nu era prea agreeate de aceştia, iar ea fiind şi un impur, nu ştia cât de gravă ar fi ajuns situaţia. Se bucură în sine că alese ca la locul de muncă să nu sufle o vorbă despre faptul că este vârcolac.
  
  "Sunt conştientă de asta." Răspunde încet fosta Cercetaşă, foindu-se din nou. "Oricum locul ăsta n-a însemnat cine ştie ce pentru mine." Continuă, ridicând cu nonşalanţă din umeri, apoi începu să scotocească prin buzunarele blugilor uzaţi, căutându-şi bagheta. Evident , nu era acolo şi spera ca, cu puţin noroc, aceasta să stea bine-merci în casa sa din Peştera lui Godric.
  
  Oftă încet , lăsându-şi capul pe spate şi privind în susul scorburii. Păstră tăcerea mai mult secunde , ascultând cu atenţie sunetele din afara ascunzătorii lor. Nu ştia ce s-ar fi făcut dacă îi găseau centaurii.
  "De ce mă ajuţi?" Se trezi întrebând, la un moment dat. Se uită înspre Victor şi se încruntă, căci nu reuşi să găsească vreun motiv întemeiat.
  Îşi dădu părul încâlcit într-o parte , iar degetele i se murdăiră şi mai tare de sângele închegat ce se prinsese de acesta. Strâmbă încet din nas şi încercă, pe bâjbâite, să-şi cureţe lichidul cleios dintre şuviţele rebele.

OOC: e ok , I don't mind ><