the thunder of guns

[Ivy Thibault]

• Îl urmări pe Vilkas fără interes. Era un lup frumos, şi Ivy se gândi de câte ori dorise să îşi ia un animal de companie. Desigur că ea prefera reptile sau păianjeni. Sau altceva otrăvitor.
  "Nu m-ai speriat. Doar... m-ai luat prin surprindere," spuse ea.
  De fapt, nu era aşa de uşor de speriat. Şi era secretoasă, ceea ce însemna că nu mulţi cunoşteau lucrurile de care îi era într-adevăr frică.
  Ivy se întrebă şi ea ce naiba făcea în mijlocul pădurii, la miezul nopţii. Deşi ştia că aici trebuia să fie în acest moment, nu ştia încă de ce. Primi răspunsul trei secunde mai târziu când dintr-o dată se auzi un urlet în depărtare.
  Ivy se întoarse brusc, scrutând întunericul cu privirea. Nu se aştepta să vadă persoana care scosese acel sunet îngrozitor. Încerca să îşi facă un traseu pentru a ajunge în partea pădurii de unde venise.
  Se uită la Rainer, apoi la Vilkas. Ei ar fi putut fugi în două secunde şi să o lase acolo singură, aşa că se hotărî să nu se bazeze pe nimic deocamdată.
  "Ar trebui să mergem să vedem ce s-a întâmplat," spuse Ivy, dar nu făcu niciun pas. Era sigură că omul care scosese acel urlet era acum mort şi, dacă mergeau acolo, era foarte posibil să ajungă şi ei la fel. Însă poate că omul nu era mort, şi dacă ar ajunge acum la el l-ar putea salva.
  Ezită câteva momente, gândindu-se ce ar trebui să facă.