red blood,white roses

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Se uită ca trăznită la cei doi, mai ales la auzul remărcii lui Kurt. Copii? Ea şi Victor? Ea? Dragonii erau singurii ei copii, şi probabil că nu s-ar fi încumetat niciodată să conceapă un copil. Nu, niciodata, nu-i placeau copiii. Prea galăgioşi şi obraznici. Dragonii nu erau aşa, şi de aceea nu vroia să aibă creaturi din alea care să-i alerge toată ziua prin casă şi să-i distrugă tot.
  "Asta e total aiurea." răspunse ea, lăsându-şi ceaiul pe masă.
  
  Îl urmări pe Victor cu coada ochiului, iar acesta părea destul de calm. Totuşi, când îşi reîndreptă atenţia spre ceşcuţa cu ceaiul rece, îi simţi mâna peste piept, nu cu mult deasupra sânilor. Îl privi aproape şocată, aproape furioasă, însă habar nu avea ce să zică. Palma lui o împinse uşor în spate, lovindu-se de spătarul scaunului, însă contactul cu lemnul dur nu fu atât de dureros.
  "Cu acordul tatălui tău, ce zici? Aici şi acum?"întrebă el, cu un zâmbet şiret pe buze.
  
  Observă cum îi făcu cu ochiul, aruncându-i o privire gen: "Hai să-l enervăm" şi cântări ideea.