red blood,white roses

[Isolde du Maurier]

• Se uită aproape furioasă înspre Kurt, însă nu îi băgă în seamă remarca. Freyja se ridică de pe scaun, trecând fără să se uite la Kurt, şi o îmbrăţişă, strângând-o cât de tare putea.
  "Ce-ai păţit? Mi-a fost atât de dor de tine, India", rosti viperina, încă şocată, ochii ei aruncând priviri furioase înspre tatăl său.
  "Ştiu, şi mie. O să-ţi povestesc acasă", răspunse vrăjitoarea, înainte să-şi dea seama de greşeala făcută. "Pardon, vroiam să zic, acasă la mine"
  
  Freyja o trase de mână, forţând-o să se aşeze, şi o rugă din priviri să-i cedeze scaunul, astfel încât să stea între ea şi Victor.
  "Mă bucur că încă vă mai aduceţi aminte de mine, domnule Malfoy. Sper că soţia dumneavoastră se simte bine. Transmiteţi-i salutările mele. Poate am să-i trimit câteva prăjituri. Sau stai, am uitat, ea e mai mult cu bătăile şi lucrurile simple, care nu necesită multă gândire. "