red blood,white roses

[Isolde du Maurier]

• Se uită la Freyja, care îşi dădu ochii peste cap, obosită şi luă o decizie de moment, ridicându-se de la masă şi alergând până la uşă, prinzându-l pe Kurt de mână şi forţându-l să se întoarcă.
  "De ce îmi faci asta? De ce mă răneşti aşa?"întrebă ea, obrajii fiindu-i înghiţiţi de lacrimi.
  
  Îi dădu drumul, aşezându-se în mijlocul trotuarului în fund, şi acoperindu-şi capul cu mâinile. Era conştientă că se uitau oamenii la ea, şi era conştientă că probabil Kurt plecase de mult, fără să-i pese de ea, însă realiză că vorbele lui o duruseră mai rău decât lăsase să se vadă.
  "De ce? Ce am făcut? De ce?"continuă să şoptească, lipindu-şi bărbia de genunchi.