red blood,white roses

[Isolde du Maurier]

• Îşi şterse lacrimile, ridicându-se încet de pe bordură, ochii ei trimiţând priviri veninoase la adresa lui.
  "Nici măcar nu ai încercat să mă cauţi", îi reproşă ea, însă glasul ei nu era nici rece, nici blând, nici nimic. Nu exprima nimic.
  
  Trebuia să îşi abandoneze inima frântă, să caute alta, una care să i se potrivească şi care să nu mai fie atât de fragilă. Se simţea ofensată şi jignită, jignită mai ales în amorul propriu.
  "Asta îmi dovedeşte că ai eşuat şi ca prieten."
  
  Ştia că fusese mult prea crudă cu ultimul comentariu, însă era prea confuză pentru a îşi mai da seama dacă se purta frumos sau nu.